Oh baby, we're falling apart... oh baby, it's like a downward ride... we're going full speed but the brakes are gone... we've been doing this for so long... and it felt good... felt like a rush of adrenaline... but now my heart feels weak... can I keep up with you? I have no idea... but I'm trying... you know that, right? you know I'm going beyond myself for this... but the past has nothing to do with this... with this right here... we're going full speed and there's no brakes... are you gonna bail? are you gonna jump?... leave me here? I wish we'd go through this together.... face the end with you... Will you take my hand and die with me now?

fara nicio noima...

Rasfoiam azi blogul iubitei mele si ma gandeam ca are dreptate ca isi spune Inger Cazut... asa si e draga mea... tu esti un inger pierdut in lumea asta care nu intelege nimic si de-aia distruge tot... si cum tu esti un inger, eu sunt un demon, mai rea decat toata lumea asta de ignoranti... pentru ca ei macar au scuza nestiintei...
Si ma mai gandeam azi ca nu stiu cum naiba toti ma confunda pe mine cu ingerul... toti cred ca pot cumva sa-i vindec de tot ce e rau... dar nu pot... nu pot sa va repar daca si eu sunt defecta... e ca si cum ai vrea un preot ateu sa te converteasca la credinta... nu se poate pana nu ma repar si eu cumva... si asta n-o sa se intample niciodata, pentru ca nimeni nu are chef sa ma repare pe mine... nimeni nu are rabdare sa faca asta... poate pe undeva tanjesc sa ma vrea cineva pentru ce sunt, nu pentru ce am fost, nu pentru ce s-ar putea sa fiu si nici pentru ce cred ei ca sunt... pentru mine, asa cum sunt eu, cu relele mele... aberez, dar aici nu conteaza oricum...
Si etapele cand cred ca am prins un fum de fericire sunt ca o tigara... acum stiu asta... o incep si e asa de bine... stiu ca e mai buna pe masura ce mai trag un fum si inca unul si ma imbat din fiecare respiratie... si la final, cand ved ca ma apropii de filtru ma cuprinde o spaima imensa... pentru ca stiu ca nu mai am alta... aia era singura si urmatoarea poate sa nu mai vina... si cand se termina se dezlantuie tot iadul si intru in sevraj... ma dor plamanii si inca mai vreau... si e un fel de sete... un fel de disperare pe care o tin in mine pentru ca nu vreau sa-mi arat dependenta... nu vreau sa arat lumii asteia ca si eu am o slabiciune...
Sunt dependenta de fericire cum sunt dependenta de nicotina si cum altii sunt dependenti de drogul lor... care poate fi orice... poate fi o chestie materiala sau poate fi pur spirituala... fiecare cu ale lui...
Si azi ma simt putin si ca regele Midas... doar ca tot ce ating nu se face aur, ci scrum... vad bucurie si as vrea sa ma impartasesc din ea, dar cum o ating se transforma intr-o mica gramajoara de cenusa... nu numai ca nu am gustat si eu din ea, dar am distrus-o... as vrea sa nu mai fie asa, sa pot si eu sa beau fara sa sec un rau... dar se pare ca trebuie sa invat sa traiesc fara apa, daca nu vreau sa sec tot ce am in jurul meu... o sa invat sa traiesc cu vaporii care vin de la raurile din jurul meu, ca sa nu trebuiasca sa ma apropii si sa le distrug...