Kiss the rain...

Ma enerveaza ploaia... trezeste la modul dureros toti demonii din mine... nu mai e soare sa-i sperie si atunci incep sa tipe, sa se manifeste, sa mai rupa putin din ce a ramas din sanatatea mea mentala... m-as aseza in mijlocul strazii si as tipa... asa tipa cum tipa ei in mine... si ar fi un urlet ca cel al unui lup la luna... speranta, durere, toate adunate si concentrate intr-un singur recipient... si as zgaria asfaltul cu ghearele demonului din mine, sa ramana o dovada fizica a existentei lui, sa ramana de avertisment...
Si ce doare mai tare e cum demonul asta rade de mine din coltul camerei intunecate a mintii mele... rade in hohote si se distreaza grozav pe seama viselor mele... ma lasa sa sper si apoi imi da o palma si ma pune inapoi jos ranjind ca acolo e locul meu... te urasc!!! te urasc!!! nu te mai vreau!!! vreau si eu raza mea de lumina... de ce numai mie imi e interzisa?... vreau si eu povestea mea frumoasa... chiar nu se poate? lasa-ma in pace... lasa-ma macar sa ma intind pe asfaltul rece si sa astept sa mor... lasa-ma macar atata sa fac... daca nu ma lasi sa traiesc, lasa-ma sa mor...
Si tu... tu care predici zile mai bune... cred ca stii ca e si el pe undeva si de-aia niciodata n-o sa ma iei de tot... de-aia nimeni n-o sa ma vrea vreodata de tot... de-aia nu sunt in fairy tale-ul nimanui... un fairy tale trebuie sa fie roz, fericire si soare... cum sa apar eu acolo cand demonul meu e negru si abisul din mine absoarbe tot ce e frumos si il transforma in ipocrizie si minciuni? inchipuite sau nu... dar asta face... si zici ca vin zile mai bune si pentru mine... e un fel de incurajare a unuia care are o boala letala... o sa te faci bine... no fucking shit.... stii si tu si stiu si eu ca n-o sa ma fac bine... singurul care o sa mearga cu mine pana la finalul vietii asteia de doi bani e demonul din mine, nebunia mea... cateodata isi va face mila si ma va lasa sa respir, dar cand mi se urca la cap o sa ma prinda de gat, o sa ma lipeasca de perete si o sa-mi suiere in urechi ca iar m-am intins mai mult decat trebuia dupa care o sa ma arunce pe podea si o sa rada iar de mine...
Si tu... tu... de ce ma amagesti? Ai mai facut-o odata si am picat ca o gasca bleaga... n-o mai face si acuma... n-o sa rezist... esti bun la cuvinte, stii cum sa te porti, dar nu amagi iar... stim amandoi ca nu ma vrei... nu asa cum sunt... nu cu demonul meu de mana... decat amagire, mai bine lasa-ma in nebunia mea si fii cinstit... stii ca apreciez asta... spune-mi in fata ca tot ce vrei e sa fim "friends with benefits" si nu ma supar... dar nu insinua ca ar fi loc de mai mult... te rog... pentru ca ma vad ca incep sa pun cap la cap o iluzie si cand se va sparge ca un pahar aruncat de podea demonul meu va rade iar de mine... nu-i da motive sa rada... please... please...

meh..... "viata-i curva ca si tine, deci traiesc cu doua zdrente"

de la Parazitii citire ca se potriveste cu ce simt acuma... adica sictir... adica d-ala grav de tot care ma face sa vreau sa fumez un pachet de tigari odata fara sa am siguranta ca o sa inhalez destula nicotina incat sa ma anesteziez... si scriu acuma pentru ca trebuie sa ma descarc altfel sigur nu mai dorm si maine pic pe birou (a n-spe mia oara - de data asta de somn, nu de nemancare)...
ma mira tupeul cu care unii oameni se cred perfecti... tupeul cu care ma acuza ca nu sunt eu perfecta... am incercat in pana mea - se pare ca n-a mers si ca pentru unii (sau unul, depandeaza) nu voi fi niciodata perfecta (sunt mult mai perfecte diverse "domnisoare" - si aici imi vine sa intru in coma de ras luand in calcul anumite detalii legate de vechime... sau or fi ca vinul.... mmmm... habar nu am... ) indiferent ce fac. Nu conteaza amicitiile pe care le-am dat dracului, nu conteaza intelegerea pe care am incercat s-o manifest, nu conteaza modul abuziv cu care mi-am tratat corpul ca sa ajung mai aproape de un ideal si in mod sigur nu conteaza ce am in cap (asta e 100%)... Am gresit la inceput si acuma tre sa platesc. Si platesc... oh da... platesc ce mortii mei... cu dobanda mai ceva ca la camatari...
si aici vin eu si zic ca nu trebuie sa fii femeie si sa te futi pe bani ca sa fii curva... neh... poti sa fii purtator de scula si sa nu iei niciun leu si tot curva sa fii - dar de-aia morala ;) adica, ca sa clarific, poti sa te dai ingeras in timp ce tu faci altceva... poti sa faci ce vrei tu cu scuza absolut puerila ca nu se compara cu greseala mea si ca pana nu se ajunge acolo... pey... he he... nu am dreptul sa obiectez... nasol, cum ziceai odata, femeia are tupeu... deci am tupeu... deci zic.. intai aici, in cateva ore live, ca nu ma jenez... si nu ma pot opri sa nu ma intreb: de ce atata chin? daca tot era sa scurmi dupa altceva in tarana internetului romanesc si sperai sa gasesti eu stiu ce diamant, la ce te mai oboseai sa pastrezi pietre in rucsac? si ce motive puerile am inghitit cand tu.... neah... ma simt absolut cretina cand pun astea in scris...
deci da.... ai castigat... bravo... numai ca cineva acolo sus te uraste mult de tot de a vrut ca eu sa deschid laptop-ul in noaptea asta... naspa de tine, dar se pare ca ai multa karma negativa adunata undeva, in timp ce eu mi-am mai platit din pacate - am fost si sunt inca in purgatoriu, stiu ca nu-ti pasa catusi de putin... dar speram... pana si diavolii isi pierd directia cateodata... ce e nasol e ca si-o pierd cand nu trebuie si ajung sa plateasca un pret enorm... ceea ce e bine, e ca au destula putere incat sa treaca peste, sa ignore si sa indure, sa tolereze si sa priveasca inainte...
pana la urma viata asta nu se joaca dupa minciuni... si e chiar nasol ca in loc sa te bucuri de ce ai, risti tot... eu am riscat si am zis ca ma opresc pentru ca am vrut ce aveam atunci in maini... acum am impresia ca am doar scrum... iluzia unei clipe frumoase...
oh, zei! de ce nu va e mila de un biet diavol?