se-ntampla... la naiba, chiar se intampla... din cand in cand, nu prea des, diavolii mai sunt si melancolici. sau, in orice caz, eu sunt acuma. pun pariu ca s-ar gasi cineva care sa zica o tampenie acuma, dar ignor intentia. si diavolii iubesc, in felul lor iubesc. nu-s calzi, nu se plang, nu spun cuvinte dulci tot timpul, dar dragostea lor arde. poate de-asta aleg sa nu o arate. pentru ca nu toti sunt in stare sa-i faca fata si multi se retrag sau accepta un fel de dominare. si nu caut asta. nu am chef de un catelus. nu vreau un stapan. vreau pe cineva sa mearga langa mine. vreau un egal. vreau un diavol ca si mine... la fel de rau si la fel de bun... sa simta la fel de intens ca mine... nu s-o zica tot timpul, dar sa stiu ca asa e...
ahhh... si cu toate astea stiu ca doi diavoli nu pot sta unul langa altul si de-asta ma apuca melancolia... nu prea e specific unui diavol, dar, pe de alta parte, nu sunt un drac obisnuit... sunt un drac sofisticat, complicat, urban si liber... complet liber... si pe cat imi place sa ma joc, pe atat as vrea sa am un alt drac langa mine, caruia sa-i spun toate nebuniile pe care le fac.... mmm.... diavolul e melancolic azi... arde ceva mai incet si vrea sa treaca neobservat... :( :( :(
even devils become sad... unde o fi diavolul meu?.... :(
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu