stau si ma intreb asta pentru ca putini ne dam seama ca putem fi catalogati drept diavoli... mintim, inselam, si uneori ne bucura nefericirea altora. e un fel de distractie. cel putin pentru mine e. am perioade in care vreau sa fac rau, vreau sa-i fac pe cei din jur sa se simta prost, sa se simta mici si neimportanti... imi aduce un fel de satisfactie. cam goala, e drept, dar in lipsa de altceva ma multumesc cu ea. sunt rea. o recunosc. imi place. nu ma ascund, ba dimpotriva imi cultiv latura asta. si nu-mi pasa ce cred altii. chiar deloc. mi-e bine asa... rea.
sunt o scorpie. probabil am fost asa mereu dar a fost nevoie de un declic ca sa ma prind de chestia asta. am o prietena... si ea e o scorpiuta, evident. ne intelegem de minune... diavolii se iubesc intre ei. si asta facem noi... ne jucam. lumea e un teren de joaca. nu vreau sa ma maturizez. adultii sunt plicticosi, plini de griji, plini de prejudecati si au numai reguli in cap. eu nu vreau sa fiu asa. deci vreau sa fiu un drac impielitat toata viata. fac ce vreau, cum vreau si... culmea... mai am si castig de cauza la chestia asta.
hmm... s-ar zice ca si diavolii au partea lor de distractie. nebuni, nonconformisti, urati dar fascinanti, adulati si cu o popularitate imensa. oare de ce? sa fie pentru ca fiecare vrea in sinea lui sa fie un diavol dar numai unii au curaj sa faca asta?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu